La Constanţa
şi dacă n-am să mă mărit, tanti Didina, ce-i? Am să pierd titlul de contesă. Am să iau trenul spre Constanţa şi am să culeg scoici, iarna, pe malul mării. Am să întâlnesc un musulman care o să mă facă nevastă la el, la Constanţa. La Constanţa!
ah, tanti Didina, ce mă fac? Eu nu ştiu să gătesc scoici.
luni, 23 august 2010
Clementina
ieri, in timp ce spălam vasele în bucătărie, cineva mi-a sunat la uşă. Deschid. Un bărbat înalt, brunet, cu un pachet în braţe.”Sunt de la protecţia consumatorului. Am dori să discutăm în legătură cu reclamaţia dvs. privind căldura. “Căldura?” “Sufletească, desigur. Firma noastră vă oferă pachetul special…” “Aţi greşit. Ce familie căutaţi?” “Familia Mazilu” Amabilă, îi spun: ”Sunt vecinii de la apartamentul 19.” “Nu se poate. Am sunat acolo şi mi s-a spus că am greşit. Că aici stă D.Clementina. “Imposibil” Acolo stă D.Clementina. O cunosc. E o femeie plângăreaţă. În fiecare seară plânge în timp ce soţul ei D. Gogu urlă de indignare că ea, D.Clementina are principii. “Exact asta mi-a povestit despre dumneavoastră şi soţul dumneavoastră.” Haideţi, domnule! Soţul meu e delicat, nu e cinic ca D.Gogu, iar eu nu plâng aşa uşor. “Dar acum aveţi lacrimi în ochi” “E de la ceapă. În plus, soţul ei are o amantă. Pe D.Ortansa de la 5. “Exact aşa…” “Domnule…”îi spun destul de ameninţător. “Doamnă Clementina, vă rog să aveţi puţină înţelegere pentru mine. De azi dimineaţă sun pe la uşile acestui bloc şi nu o găsesc pe D.Clementina. Scoate un bileţel din buzunarul costumului şi citeşte: Aleea Florilor, bl. V73C, scA, et. 1, ap. 19” “Vedeţi? Aţi greşit. Este et.1, bl. V73C, Aleea Florilor, ap.19, sc.A” “Vai, mă scuzaţi. Am greşit blocul. Mă duc să vorbesc cu D. Vasilica. Mi-a dat adresa greşit. Am plecat.”
am rămas pe gânduri. Doamna Vasilica de la parter? Colegă cu Dl. Emilian, soţul lui madam Ortansa? “ Domnule, mi-am amintit. Eu sunt Clementina. Ce vroiaţi să-mi livraţi?
ieri, in timp ce spălam vasele în bucătărie, cineva mi-a sunat la uşă. Deschid. Un bărbat înalt, brunet, cu un pachet în braţe.”Sunt de la protecţia consumatorului. Am dori să discutăm în legătură cu reclamaţia dvs. privind căldura. “Căldura?” “Sufletească, desigur. Firma noastră vă oferă pachetul special…” “Aţi greşit. Ce familie căutaţi?” “Familia Mazilu” Amabilă, îi spun: ”Sunt vecinii de la apartamentul 19.” “Nu se poate. Am sunat acolo şi mi s-a spus că am greşit. Că aici stă D.Clementina. “Imposibil” Acolo stă D.Clementina. O cunosc. E o femeie plângăreaţă. În fiecare seară plânge în timp ce soţul ei D. Gogu urlă de indignare că ea, D.Clementina are principii. “Exact asta mi-a povestit despre dumneavoastră şi soţul dumneavoastră.” Haideţi, domnule! Soţul meu e delicat, nu e cinic ca D.Gogu, iar eu nu plâng aşa uşor. “Dar acum aveţi lacrimi în ochi” “E de la ceapă. În plus, soţul ei are o amantă. Pe D.Ortansa de la 5. “Exact aşa…” “Domnule…”îi spun destul de ameninţător. “Doamnă Clementina, vă rog să aveţi puţină înţelegere pentru mine. De azi dimineaţă sun pe la uşile acestui bloc şi nu o găsesc pe D.Clementina. Scoate un bileţel din buzunarul costumului şi citeşte: Aleea Florilor, bl. V73C, scA, et. 1, ap. 19” “Vedeţi? Aţi greşit. Este et.1, bl. V73C, Aleea Florilor, ap.19, sc.A” “Vai, mă scuzaţi. Am greşit blocul. Mă duc să vorbesc cu D. Vasilica. Mi-a dat adresa greşit. Am plecat.”
am rămas pe gânduri. Doamna Vasilica de la parter? Colegă cu Dl. Emilian, soţul lui madam Ortansa? “ Domnule, mi-am amintit. Eu sunt Clementina. Ce vroiaţi să-mi livraţi?
din nimic
Mircea. Marin. Mihnea.
tatăl meu Mircea, înflorea cactuşii. Aşa, pur şi simplu. Din nimic.”M-am săturat să-nfloresc cactuşi din nimic” mi-a spus într-o zi. Şi am plâns. Flori. Din nimic. Şi-atunci? Ce fac? Spune-mi tu, tată, pentru că eu nu ştiu cum să-i explic iubitului chestia asta.
Nicolae. Horia. Bogdan
Mircea. Marin. Mihnea.
tatăl meu Mircea, înflorea cactuşii. Aşa, pur şi simplu. Din nimic.”M-am săturat să-nfloresc cactuşi din nimic” mi-a spus într-o zi. Şi am plâns. Flori. Din nimic. Şi-atunci? Ce fac? Spune-mi tu, tată, pentru că eu nu ştiu cum să-i explic iubitului chestia asta.
Nicolae. Horia. Bogdan
confirmare de Praga
în graba în care am fost ieri m-am trezit coborând în Praga, la staţia "Nádrazi bubeneč". Mi-am luat un extraveral şi m-am relaxat brusc. M-am lovit însă cu capu’ de un stâlp pe care era lipit un afiş care mă anunţa că aici se desfăşoară un festival, că suntem în noiembrie şi că suntem interesaţi de tendinţele noi la sfârşit de mileniu. A apărut şi Pavel. Încheg o conversaţie cu el şi aflu că e directorul festivalului. Da, da, el, Pavel. Pavel Storek. Ei, uite că la asta nu m-am aşteptat. Să mă înţepe o viespe. Aici, în Praga. Gura mi-aleargă singură, blocându-se spre urechea stângă. Nu ştiu care dintre ele are timpanul mai puţin transparent. Aşa că nu poate auzi propoziţia "nu înţeleg legătura dintre titlu şi festival". Capul îmi fuge pe spate într-un râs diafragmatic, tras de cuvintele bla-bla-bla, bla-bla-bla. Şi mai spune că e directorul festivalului! Pavel eşti simpatic, dar dă-mi drumul la păr. Mă doare puţin gâtul şi sunetele trebuie să iasă prin punctul lui Mauran.
e, a ă, o, u, î, i.
în graba în care am fost ieri m-am trezit coborând în Praga, la staţia "Nádrazi bubeneč". Mi-am luat un extraveral şi m-am relaxat brusc. M-am lovit însă cu capu’ de un stâlp pe care era lipit un afiş care mă anunţa că aici se desfăşoară un festival, că suntem în noiembrie şi că suntem interesaţi de tendinţele noi la sfârşit de mileniu. A apărut şi Pavel. Încheg o conversaţie cu el şi aflu că e directorul festivalului. Da, da, el, Pavel. Pavel Storek. Ei, uite că la asta nu m-am aşteptat. Să mă înţepe o viespe. Aici, în Praga. Gura mi-aleargă singură, blocându-se spre urechea stângă. Nu ştiu care dintre ele are timpanul mai puţin transparent. Aşa că nu poate auzi propoziţia "nu înţeleg legătura dintre titlu şi festival". Capul îmi fuge pe spate într-un râs diafragmatic, tras de cuvintele bla-bla-bla, bla-bla-bla. Şi mai spune că e directorul festivalului! Pavel eşti simpatic, dar dă-mi drumul la păr. Mă doare puţin gâtul şi sunetele trebuie să iasă prin punctul lui Mauran.
e, a ă, o, u, î, i.
cinemania
am scăpat de frica de şerpi transformându-mă în şarpe şi botezându-mă Loredana.
în formă de inel văd lumea ondulată. Când mă-ntind mi se-ntâmplă s-o văd unghiulară. Asta până îmi reglez imaginea. Când mă grăbesc, e vopsită şi permanent. În zilele de luni, foloseşte rimel de păr. Miercurea şi vinerea îşi pune bigudiuri iar marţea şi joia îşi dă cu spumă de păr. Sâmbăta şi duminica îmi place cel mai mult. Îşi face codiţe şi poartă o eşarfă colorată la gât.
uite că s-a încheiat săptămâna şi n-am schimbat o vorbă cu Dorina.
o dau naibii de frică, redevin Adă şi pun mâna pe telefon să aflu de la Dorina cum vezi lumea când eşti actriţă, în timp ce Horia mă întreabă unde-i CD-ul cu CINEMANIA. "L-am înghiţit!" îi spun, în timp ce-mi continui discuţia.
am scăpat de frica de şerpi transformându-mă în şarpe şi botezându-mă Loredana.
în formă de inel văd lumea ondulată. Când mă-ntind mi se-ntâmplă s-o văd unghiulară. Asta până îmi reglez imaginea. Când mă grăbesc, e vopsită şi permanent. În zilele de luni, foloseşte rimel de păr. Miercurea şi vinerea îşi pune bigudiuri iar marţea şi joia îşi dă cu spumă de păr. Sâmbăta şi duminica îmi place cel mai mult. Îşi face codiţe şi poartă o eşarfă colorată la gât.
uite că s-a încheiat săptămâna şi n-am schimbat o vorbă cu Dorina.
o dau naibii de frică, redevin Adă şi pun mâna pe telefon să aflu de la Dorina cum vezi lumea când eşti actriţă, în timp ce Horia mă întreabă unde-i CD-ul cu CINEMANIA. "L-am înghiţit!" îi spun, în timp ce-mi continui discuţia.
cerşetoarea
ia-mi mâna şi desenează-mi un cerc. Fixează-i centrul şi cu vârful creionului trasează o rază. Lasă tangenta în pace şi vino cu mine. Nu-ţi fie frică. Sunt artistă la circ. Fac echilibristică cu creionul între dinţi. Da, e adevărat. Acum circul nu mai are bani să-mi cumpere creioane. Am primit chiar o scrisoare acasă, prin care mă anunţau că-mi opresc 5% din salariu pentru că las urme prea adânci în creioane. Le-aş putea spune ceva despre frică, dar mai bine tac şi te iau cu mine pe rază.
înainte să plecăm, rosteşte-mi numele la ureche şi spune-mi o poveste despre curaj. Nu, nu mă supăr dacă te bâlbâi. Sunt un logoped foarte bun. Te voi învăţa să spui da. Îţi voi deschide o uşă de pe cerc şi te voi chema. Nu mă lăsa să aştept. Calcă-ţi privirea de buzele mele şi spune-mi da.
ah, uite ce mi-ai făcut. N-am fost atentă şi m-am trezit spunând şi eu da.
tocmai acum, când am aflat că s-a eliberat un loc la un alt circ.
ia-mi mâna şi desenează-mi un cerc. Fixează-i centrul şi cu vârful creionului trasează o rază. Lasă tangenta în pace şi vino cu mine. Nu-ţi fie frică. Sunt artistă la circ. Fac echilibristică cu creionul între dinţi. Da, e adevărat. Acum circul nu mai are bani să-mi cumpere creioane. Am primit chiar o scrisoare acasă, prin care mă anunţau că-mi opresc 5% din salariu pentru că las urme prea adânci în creioane. Le-aş putea spune ceva despre frică, dar mai bine tac şi te iau cu mine pe rază.
înainte să plecăm, rosteşte-mi numele la ureche şi spune-mi o poveste despre curaj. Nu, nu mă supăr dacă te bâlbâi. Sunt un logoped foarte bun. Te voi învăţa să spui da. Îţi voi deschide o uşă de pe cerc şi te voi chema. Nu mă lăsa să aştept. Calcă-ţi privirea de buzele mele şi spune-mi da.
ah, uite ce mi-ai făcut. N-am fost atentă şi m-am trezit spunând şi eu da.
tocmai acum, când am aflat că s-a eliberat un loc la un alt circ.
confuzie
Baba Hârca m-a dus în grădină şi mi-a arătat un pepene. Ăsta e bărbatul tău, femeie. Ăsta mare , verde şi gras cu picioarele crescute în pământ. Îl privesc neîncrezătoare. “Toată noaptea a strigat numele tău.” Înduioşată brusc, m-am dus în bucătărie, am luat toporul şi l-am crăpat.
”Femeie, nu era încă vremea de iubit”
Baba Hârca m-a dus în grădină şi mi-a arătat un pepene. Ăsta e bărbatul tău, femeie. Ăsta mare , verde şi gras cu picioarele crescute în pământ. Îl privesc neîncrezătoare. “Toată noaptea a strigat numele tău.” Înduioşată brusc, m-am dus în bucătărie, am luat toporul şi l-am crăpat.
”Femeie, nu era încă vremea de iubit”
Agatha
Agatha, eşti pedepsită. Eşti pedepsită să râzi pentru mine. Vreau şi eu bufonul meu. Şi am decis în consiliul meu director, ca tu să fii azi. Mâine. Ieri, bufon. Bufonul meu. Aşa…Huţa, huţa! Hopa! Prinde mingea. Ah, a! Ai căzut în ceaun. Scuză-mă. Am uitat să-ţi spun că fierbe mămăliga.
ce naiba….
Agatha, eşti pedepsită. Eşti pedepsită să râzi pentru mine. Vreau şi eu bufonul meu. Şi am decis în consiliul meu director, ca tu să fii azi. Mâine. Ieri, bufon. Bufonul meu. Aşa…Huţa, huţa! Hopa! Prinde mingea. Ah, a! Ai căzut în ceaun. Scuză-mă. Am uitat să-ţi spun că fierbe mămăliga.
ce naiba….
alergie la fier
mă urmăresc infantele Doamnei S. A trimis-o pe Margherita să-mi bată mie cuie în picior. Doamne, dar i-am spus că mă gâdilă atingerea fierului. Nu m-a crezut. A continuat să-mi bată cuie în picior, apoi m-a târât prin cârciumi strigând: “Daţi-i şi ei o bucată de pâine!” Adică un rol într-un film, mă gândesc eu, tăvălindu-mă de râs. Mesenii mă cred nebună şi mă invită să dau o probă în televiziune pentru un post de ştiristă. Margherita, satisfăcută, mă lasă pe strada Pangratti şi fuge în braţele unui regizor de film. Portarul se uită spre mine cu milă şi-mi întinde o bucată de pâine.”Am auzit că vă e foame”. Nu apuc să-i explic ce mi se-ntâmplă, pentru că vin doi colegi şi mă trag de cozi până la etajul XII, unde mă închid într-un televizor. Nu se gândeşte nimeni să-mi scoată cuiele din picior, aşa că rămân cu zâmbetul pe buze, sensibilă la atingerea fierului.
mă urmăresc infantele Doamnei S. A trimis-o pe Margherita să-mi bată mie cuie în picior. Doamne, dar i-am spus că mă gâdilă atingerea fierului. Nu m-a crezut. A continuat să-mi bată cuie în picior, apoi m-a târât prin cârciumi strigând: “Daţi-i şi ei o bucată de pâine!” Adică un rol într-un film, mă gândesc eu, tăvălindu-mă de râs. Mesenii mă cred nebună şi mă invită să dau o probă în televiziune pentru un post de ştiristă. Margherita, satisfăcută, mă lasă pe strada Pangratti şi fuge în braţele unui regizor de film. Portarul se uită spre mine cu milă şi-mi întinde o bucată de pâine.”Am auzit că vă e foame”. Nu apuc să-i explic ce mi se-ntâmplă, pentru că vin doi colegi şi mă trag de cozi până la etajul XII, unde mă închid într-un televizor. Nu se gândeşte nimeni să-mi scoată cuiele din picior, aşa că rămân cu zâmbetul pe buze, sensibilă la atingerea fierului.
caii
lasă caii să ţipe. Să ţipe. Am să-i iau în corul şcolii. Eu am să fiu profesora de muzică, studenta tatălui meu, iar ei bărbaţii din cor. Lasă-i să ţipe. Avem însă o problemă. Ne-au dispărut iepele. Ţipă doar ei, caii. Şi eu. De frică. Alergăm prin pustiu. Până la pauză, când o să mă cheme directoarea la ea în birou. Şi?
lasă caii să ţipe. Să ţipe. Am să-i iau în corul şcolii. Eu am să fiu profesora de muzică, studenta tatălui meu, iar ei bărbaţii din cor. Lasă-i să ţipe. Avem însă o problemă. Ne-au dispărut iepele. Ţipă doar ei, caii. Şi eu. De frică. Alergăm prin pustiu. Până la pauză, când o să mă cheme directoarea la ea în birou. Şi?
broscoiul
am dat de pământul crăpat din mine. O bucată de pământ a căzut în paharul cu vin şi stropii s-au înălţat la cer. Ţi-a căzut o picătură în cap şi gata, te-ai transformat în broscoi. Te iau şi te duc la disecţie. Am să-ţi înfig ace în picioare şi tu ai să mori de râs. Păcat că ţi-a crescut barba.
am dat de pământul crăpat din mine. O bucată de pământ a căzut în paharul cu vin şi stropii s-au înălţat la cer. Ţi-a căzut o picătură în cap şi gata, te-ai transformat în broscoi. Te iau şi te duc la disecţie. Am să-ţi înfig ace în picioare şi tu ai să mori de râs. Păcat că ţi-a crescut barba.
linguriţa de plastic
domnule profesor,
v-a crescut linguriţa cu care amestecaţi cafeaua şi a ajuns în gaura din genunchi a blugilor mei. Linguriţa asta din plastic mă trage în apă. Aşa ajung o fată cu opt braţe. Şi râd. De mine. Din inimă. Preţ de 5 minute. Asta pentru că clipesc de câteva ori şi ajung la mal. Mă aşez cuminte pe canapea, înconjurată brusc de bărbaţi. Eu vă zâmbesc, mă ridic şi vă şoptesc la ureche o poveste. Despre. Rău de dor. Asta în timp ce-mi ascund braţele. Dimineaţa plec între bărbaţii de pe canapea. Şi tac mâlc când barmaniţa speriată vă spune că sunteţi murdar de cerneală pe faţă. Mă priviţi, dau din umeri şi comand o cafea. Cu linguriţă de plastic. Rău de dor.
domnule profesor,
v-a crescut linguriţa cu care amestecaţi cafeaua şi a ajuns în gaura din genunchi a blugilor mei. Linguriţa asta din plastic mă trage în apă. Aşa ajung o fată cu opt braţe. Şi râd. De mine. Din inimă. Preţ de 5 minute. Asta pentru că clipesc de câteva ori şi ajung la mal. Mă aşez cuminte pe canapea, înconjurată brusc de bărbaţi. Eu vă zâmbesc, mă ridic şi vă şoptesc la ureche o poveste. Despre. Rău de dor. Asta în timp ce-mi ascund braţele. Dimineaţa plec între bărbaţii de pe canapea. Şi tac mâlc când barmaniţa speriată vă spune că sunteţi murdar de cerneală pe faţă. Mă priviţi, dau din umeri şi comand o cafea. Cu linguriţă de plastic. Rău de dor.
pentru peşti
m-am cocoţat în vârful muntelui şi am privit spre capitală. Aia. Te-am văzut cum pescuiai în lacul de lângă şcoală. Tu, domnule profesor de sport. Ţi-am aruncat poveştile în apă. Atunci a zburat spre mine o minge de fotbal şi a spart geamul din blocul de vis-à-vis. De munte. Am început să râd şi am continuat să trimit mailuri. Pentru peşti.
m-am cocoţat în vârful muntelui şi am privit spre capitală. Aia. Te-am văzut cum pescuiai în lacul de lângă şcoală. Tu, domnule profesor de sport. Ţi-am aruncat poveştile în apă. Atunci a zburat spre mine o minge de fotbal şi a spart geamul din blocul de vis-à-vis. De munte. Am început să râd şi am continuat să trimit mailuri. Pentru peşti.
în ceaţă
m-am înnămolit în ceaţă. Mă trage de picior în adânc. Lasă-mă, cerule. Te-am lăsat agăţat în cuierul vecin şi tu te-ai dat jos şi ai furat un pahar.Am crezut că eşti hoţ şi am fugit.Pe drum m-am întâlnit cu ceaţa. Am început să tremur şi am iubit-o. Crede-mă cerule, am plâns apoi după tine, dar lacrimile mele nu au ajuns decât până la piaţă. De acolo am cumpărat carne de vită pentru Miţa şi m-am întors. În ceaţă. Hoţule!
m-am înnămolit în ceaţă. Mă trage de picior în adânc. Lasă-mă, cerule. Te-am lăsat agăţat în cuierul vecin şi tu te-ai dat jos şi ai furat un pahar.Am crezut că eşti hoţ şi am fugit.Pe drum m-am întâlnit cu ceaţa. Am început să tremur şi am iubit-o. Crede-mă cerule, am plâns apoi după tine, dar lacrimile mele nu au ajuns decât până la piaţă. De acolo am cumpărat carne de vită pentru Miţa şi m-am întors. În ceaţă. Hoţule!
furtuna
spune-le vulturilor să plece. Mi-e prea somn să-i hrănesc azi. Le dau voie să zboare. Fâl. Fâl. Ah, s-au prins de degetele mele crescute pe stâncă. Uite, mi-au recunoscut oasele. Fâl.Fâl. Râd. De falangele mele.“Când vitele mugesc şi se uită în sus, e semn de cumpănă mare,” îmi strigă în cor vulturii fâlfâind, fâlfâind.
ce obraznici! Am să-i las să moară de foame.
spune-le vulturilor să plece. Mi-e prea somn să-i hrănesc azi. Le dau voie să zboare. Fâl. Fâl. Ah, s-au prins de degetele mele crescute pe stâncă. Uite, mi-au recunoscut oasele. Fâl.Fâl. Râd. De falangele mele.“Când vitele mugesc şi se uită în sus, e semn de cumpănă mare,” îmi strigă în cor vulturii fâlfâind, fâlfâind.
ce obraznici! Am să-i las să moară de foame.
Duminicile
am să mor de plictiseală. Mi-a zis Lenuţa, fata Zoricăi, florăreasa. Mă omoară duminicile. Cu aerul lor casnic, ce mă-ndeamnă: mărită-te! Doamnă Duminică, mai aştept. Aştept să urle luna la mine: “Te vreau!” Şi eu să-i răspund:”Mai aşteaptă. Sunt ocupată cu iubirea de peste noapte.” Ea îmi întinde creioane cerate şi-mi spune: “Lasă iubirile nefaste şi vino să desenăm pe cioburi de sticlă.” În timp ce zâmbesc, gura îmi creşte cu doi cm. Am să ajung să înghit luna, îmi spun, în timp ce vizionez un meci de fotbal.
am să mor de plictiseală. Mi-a zis Lenuţa, fata Zoricăi, florăreasa. Mă omoară duminicile. Cu aerul lor casnic, ce mă-ndeamnă: mărită-te! Doamnă Duminică, mai aştept. Aştept să urle luna la mine: “Te vreau!” Şi eu să-i răspund:”Mai aşteaptă. Sunt ocupată cu iubirea de peste noapte.” Ea îmi întinde creioane cerate şi-mi spune: “Lasă iubirile nefaste şi vino să desenăm pe cioburi de sticlă.” În timp ce zâmbesc, gura îmi creşte cu doi cm. Am să ajung să înghit luna, îmi spun, în timp ce vizionez un meci de fotbal.
“La Zamfira”
câteodată îmi îngrop părul în ţărână. E prea lung şi prea roşcat. Unghiile mi le cresc şi croşetez ciorapi pentru bărbaţi. Atâţia câţi sunt. Aşa mi-a spus mie un psihiatru. “Fă ce vrei, numai nu mai mânca flori de apartamente luxoase. Flori. Uite, Matilda a ajuns celebră cu tapiseria ei. A prins o bursă pe trei ani în America.”
America? Mai bine îmi deschid un magazin de remaiat ciorapi: “La Zamfira”
câteodată îmi îngrop părul în ţărână. E prea lung şi prea roşcat. Unghiile mi le cresc şi croşetez ciorapi pentru bărbaţi. Atâţia câţi sunt. Aşa mi-a spus mie un psihiatru. “Fă ce vrei, numai nu mai mânca flori de apartamente luxoase. Flori. Uite, Matilda a ajuns celebră cu tapiseria ei. A prins o bursă pe trei ani în America.”
America? Mai bine îmi deschid un magazin de remaiat ciorapi: “La Zamfira”
ele, speciile
au început să-mi crească bureţi pe piele, în formă de pâlnie, coloraţi în verde, roşu, albastru. Specii sedentare ce muşcă din mine. Se organizează în colonii pentru a duce la bun sfârşit degetul mare de la picior. În schimb îmi pot ronţăi destul de uşor tibia. Asta până când plictisite (ele, speciile) se duc să hiberneze în apele dulci ale inconştientului meu.
au început să-mi crească bureţi pe piele, în formă de pâlnie, coloraţi în verde, roşu, albastru. Specii sedentare ce muşcă din mine. Se organizează în colonii pentru a duce la bun sfârşit degetul mare de la picior. În schimb îmi pot ronţăi destul de uşor tibia. Asta până când plictisite (ele, speciile) se duc să hiberneze în apele dulci ale inconştientului meu.
excursie
aş dori să locuiesc la Stamora într-un vagon de tren şi să fiu măritată cu un vameş. Român. Când ne certăm, să mă dea jos din tren la cinci dimineaţa pentru că nu am bani şi nici asigurare medicală. Să fug la sârbi pe la Rutier şi să-mi găsesc fericirea în Eçka, în casa lui Kiki, care să mă ducă în Italia la nevasta lui Svetlana cu care are doi copii gemeni.
şi asta în decurs de o zi.
aş dori să locuiesc la Stamora într-un vagon de tren şi să fiu măritată cu un vameş. Român. Când ne certăm, să mă dea jos din tren la cinci dimineaţa pentru că nu am bani şi nici asigurare medicală. Să fug la sârbi pe la Rutier şi să-mi găsesc fericirea în Eçka, în casa lui Kiki, care să mă ducă în Italia la nevasta lui Svetlana cu care are doi copii gemeni.
şi asta în decurs de o zi.
Alt barbat. Alta femeie.
Marti, 31 august, ora 20.30, la Tete-a-Tete ( Parcul Herastrau, langa Gradina Japoneza),
“Alt barbat.Alta femeie”, o noua productie a Asociatiei Actorilor Profesionisti “Master Show”
Un spectacol despre pierderea si regasirea identitatii in doi, un spectacol despre relatie. O relatie expusa, in care totul se intampla la vedere. Momentele se succed si fiecare ilustreaza o poveste in care te regasesti, de la realitatea cotidiana a fiecaruia caracterizata printr-un realism acut, pana la transpunerea totala la nivelul imaginatiei: de la liftiera la regina, de la barbatul din parc la Superman.
“Alt barbat.Alta femeie” - un scenariu original, bazat pe forta limbajului non-verbal, care imbina momentele de sensibilitate cu mult umor, prin tehnica gagului.
Un spectacol cu Adelaida Zamfira si Nicolae Nastasia, cel care semneaza de asemenea si regia spectacolului. Coregrafia apartine Andreei Duta.
“Alt barbat. Alta femeie”, un spectacol pentru toate varstele.
“Alt barbat.Alta femeie”, o noua productie a Asociatiei Actorilor Profesionisti “Master Show”
Un spectacol despre pierderea si regasirea identitatii in doi, un spectacol despre relatie. O relatie expusa, in care totul se intampla la vedere. Momentele se succed si fiecare ilustreaza o poveste in care te regasesti, de la realitatea cotidiana a fiecaruia caracterizata printr-un realism acut, pana la transpunerea totala la nivelul imaginatiei: de la liftiera la regina, de la barbatul din parc la Superman.
“Alt barbat.Alta femeie” - un scenariu original, bazat pe forta limbajului non-verbal, care imbina momentele de sensibilitate cu mult umor, prin tehnica gagului.
Un spectacol cu Adelaida Zamfira si Nicolae Nastasia, cel care semneaza de asemenea si regia spectacolului. Coregrafia apartine Andreei Duta.
“Alt barbat. Alta femeie”, un spectacol pentru toate varstele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
