alergie la fier

mă urmăresc infantele Doamnei S. A trimis-o pe Margherita să-mi bată mie cuie în picior. Doamne, dar i-am spus că mă gâdilă atingerea fierului. Nu m-a crezut. A continuat să-mi bată cuie în picior, apoi m-a târât prin cârciumi strigând: “Daţi-i şi ei o bucată de pâine!” Adică un rol într-un film, mă gândesc eu, tăvălindu-mă de râs. Mesenii mă cred nebună şi mă invită să dau o probă în televiziune pentru un post de ştiristă. Margherita, satisfăcută, mă lasă pe strada Pangratti şi fuge în braţele unui regizor de film. Portarul se uită spre mine cu milă şi-mi întinde o bucată de pâine.”Am auzit că vă e foame”. Nu apuc să-i explic ce mi se-ntâmplă, pentru că vin doi colegi şi mă trag de cozi până la etajul XII, unde mă închid într-un televizor. Nu se gândeşte nimeni să-mi scoată cuiele din picior, aşa că rămân cu zâmbetul pe buze, sensibilă la atingerea fierului.