linguriţa de plastic

domnule profesor,
v-a crescut linguriţa cu care amestecaţi cafeaua şi a ajuns în gaura din genunchi a blugilor mei. Linguriţa asta din plastic mă trage în apă. Aşa ajung o fată cu opt braţe. Şi râd. De mine. Din inimă. Preţ de 5 minute. Asta pentru că clipesc de câteva ori şi ajung la mal. Mă aşez cuminte pe canapea, înconjurată brusc de bărbaţi. Eu vă zâmbesc, mă ridic şi vă şoptesc la ureche o poveste. Despre. Rău de dor. Asta în timp ce-mi ascund braţele. Dimineaţa plec între bărbaţii de pe canapea. Şi tac mâlc când barmaniţa speriată vă spune că sunteţi murdar de cerneală pe faţă. Mă priviţi, dau din umeri şi comand o cafea. Cu linguriţă de plastic. Rău de dor.