confirmare de Praga

în graba în care am fost ieri m-am trezit coborând în Praga, la staţia "Nádrazi bubeneč". Mi-am luat un extraveral şi m-am relaxat brusc. M-am lovit însă cu capu’ de un stâlp pe care era lipit un afiş care mă anunţa că aici se desfăşoară un festival, că suntem în noiembrie şi că suntem interesaţi de tendinţele noi la sfârşit de mileniu. A apărut şi Pavel. Încheg o conversaţie cu el şi aflu că e directorul festivalului. Da, da, el, Pavel. Pavel Storek. Ei, uite că la asta nu m-am aşteptat. Să mă înţepe o viespe. Aici, în Praga. Gura mi-aleargă singură, blocându-se spre urechea stângă. Nu ştiu care dintre ele are timpanul mai puţin transparent. Aşa că nu poate auzi propoziţia "nu înţeleg legătura dintre titlu şi festival". Capul îmi fuge pe spate într-un râs diafragmatic, tras de cuvintele bla-bla-bla, bla-bla-bla. Şi mai spune că e directorul festivalului! Pavel eşti simpatic, dar dă-mi drumul la păr. Mă doare puţin gâtul şi sunetele trebuie să iasă prin punctul lui Mauran.
e, a ă, o, u, î, i.