Final de texte vechi

nu stiu daca am sa-mi inving comoditatea de a scrie....sper. tocmai am terminat de postat texte de prin 1997 - 1999. si cam de atunci nu am mai scris. cred ca Fragment de Bucuresti este scris dupa 2000. si asta pentru ca trebuia sa scriu despre Bucuresti la un ziar.

in rest...mi-am abandonat aceasta placere de a scrie. a, am scris 2 cronici la doua piese de teatru pe cand eram la Master la UNATC. una dintre ele chiar imi place si mie. si asta doar pentru ca trebuia sa predau niste referate.in rest, daca mi-as scrie si teza de doctorat...ar fi bine. Tot cu aceeasi placere care din pacate mi-a disparut.


Vis despre Ionesco
Lumea ca iluzie

Secventa 1

Vapor.

Ionesco cu doua valize.Un ziarist sud-american citeste intrebarea: “ Care este conceptia dumneavoastra despre viata si despre moarte?” Ionesco isi pune jos valizele, isi sterge sudoarea de pe frunte si il roaga sa-i acorde douazeci de ani ca sa cugete asupra intrebarii, fara sa il poata totusi asigura ca va avea raspunsul. “ Tocmai asta ma intreb si scriu ca sa ma intreb”

Secvanta 2

Teatrul de Comedie – spectacol “ Ce nemaipomenita harababura”

Ionesco ajunge cu valizele pe scena, intr-o lume in care nimeni nu discuta cu nimeni, fiecare vrand sa faca din fiecare partizanul sau ori sa-l zdrobeasca. Si pentru ca totul este ingaduit in lumea lui, isi proiecteaza imaginarul. Nu intamplator. Proiectii ce amintesc de cinema. El viseaza un film ce-mi aminteste de Amelie. Ma uit la proiectii si vad ce e in mintea lui.Si iar ma simt de parca vad un film. Malkovici e primul nume care imi vine in minte. Vine cineva si-mi spune: “S-a impuscat rau de tot, nu?” Nimic nu e intamplator.
In lumea asta e ingaduit sa insufletesti obiectele - el se viseaza la circ, cu mobile colorate care dorm, sforaie si vorbesc. Adevarul e in vis.Vorbeste putin. Cuvantul e insuficient in cazul lui.El este continuat prin gest, prin joc, prin pantomima. I se substituie elemente scenice care pot sa-l amplifice.


Secventa 3

Ionesco- social

Da, e social fara voia lui, prin simplu fapt ca apartine unui anumit moment al istoriei.El traieste revolutia pentru libertate, revolutia de placere, cu sens sau fara, sustinute uneori de oameni pe care daca i-ai intreba ce vor, nu ar sti ce sa raspunda. Si revolutiile se transforma in tiranie.
Se viseaza in mijlocul revolutiei. Se elibereaza, ca si cand le spune: cantati, dansati, apoi va explic despre ce este vorba. E o lume care nu face decat sa confirme ce vazuse el in copilarie: furii zadarnice si sordide, tipete brusc inabusite in tacere,umbre pierind, pentru totdeauna in noapte. O lume desprinsa din music-hall.





Secventa 4

Iubirea

Il vad apoi cum se afunda in iubire, atingand limita crizei in cuplu. Nelinistile interioare explodeaza in imaginar, animale supradimensionate, flamingo, girafa, rinocer si zebra, asista la o iubire care nu functioneaza. Numai asa isi elibereaza iubirea. Are un fel de a intelege lumea care nu este acceptat.

Secventa 5

Singur

Singur, intr-o lume in care aparentele se destrama pana la urma. Paradoxal, iluzia a fost necesara. El vorbeste de o realitate a irealului, o realitate a iluziei care nu este iluzorie. Totul dispare si ramane el, cu frica de moarte. Pentru copilul Ionescu una dintre cele mai mari si crude descoperiri a fost moartea. El a inteles ca mor numai cei ce se imbolnavesc si nimeresc in accidente. Dar vazand ca oamenii imbatranesc (in lumea lui, imbatranesc cu mijloacele comediei dell’ arte) intelege ca toate trebuie sa aiba un sfarsit.

Tragicul devine comic, caci intr-o lume ce pare iluzorie, “ ce altceva putem face decat sa radem?”
El spune “ Ce nemaipomenita harababura!” Este fascinatia in fata miracolului vietii.

Ultima secventa
Teatrul de Comedie

Ionescu singur in sala. Spune ca are strania senzatie ca este Dumnezeu. Iar Dumnezeu si-a creat personajele dupa chipul si asemanarea sa.

In sala este frig. S-a stricat instalatia. L-as invita la o cafea sa-i marturisesc ca m-am indragostit de el. In 1992. Aveam un catel.

Ce harababura. Nemaipomenita.
2006, 28 ianuarie
23.54

Adelaida Zamfira