mestesug

a venit aseară Procopoaia pe la cinci şi a început să urle că ea nu mai acceptă să-i rod şireturile nepotului ei Meletie, că vorbeşte lumea că e un pămpălău. “Păi ce să fac tanti dacă nu pot să mă abţin? E un obicei vechi din mahalaua Farmazon - ştii, noaptea femeile rod şireturi: cranţ, crunţ, cronţ. Au gust amărui de uniformă militară. Şireturile. Din pricina bocancilor ce calcă duşumeaua de la Hanul Dracului. Zău, tanti, merită să încerci să-i rozi şireturile lui nenea Pandele. O s-o uite pe Marghioala, ai să vezi.” Când a auzit Procopoaia de Marghioala, s-a schimbat la faţă şi două lacrimi i s-au prelins pe rujul slinos. “Şi zici că aşa o să se întoarcă la mine?” “Păi mata de ce crezi că mă adoră Meletie? Altfel, sentimental cum e, ar sări din casă în casă, de-ar lua Calea Plevnei foc. Hai, tanti…Uite, îţi fac o cafea şi te învăţ şi pe mata meşteşugul. Da’ să fii atentă: şireturile se rod noaptea, când bocancii au adormit.
Cranţ. Crunţ. Cronţ.”