miercuri, 22 decembrie 2010

Lacrisifi

am un prieten pictor care la intervale neregulate de timp începe să urle şi se ascunde în tablouri. Se înveleşte în roz-albastru şi-mi face semne obscene de verde-portocaliu. Ce ţi-e şi cu pictorii ăştia! Sunt foarte sensibili la tonuri. Ridici puţin glasul, îţi aruncă o nuanţă în ochi. Prevăzătoare fiind, întotdeauna scot sticluţa. LACRISIFI (soluţie oftalmică izotonică-antiseptică) Citesc prospectul: câte două picături în fiecare ochi, dimineaţa şi seara. Dacă ai primit o nuanţă în plus la prânz, înseamnă că ai avut ghinion. Dar eu, rezistentă. Ţin ochii deschişi. Asta până când plictisită, fug într-un monolog despre viaţa de zi cu zi, despre disperarea de a îndura un pictor, despre alea, alea. Şi sfătuită de amicul meu Eugen plec din atelier, lăsându-i amintire picăturile. Poate mai are cineva nevoie de ele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu