statuia

mi-au crescut din paltin jumătăţi de oase. O jumătate de talpă ridică pământ, jumătate de palmă înghite lut, bucăţi din genunchi îmi rânjesc.În culoare.
nu râde, nu râde statuie-n formare. Tu n-ai decât un picior crescut în afară. Eu am trupul crescut înăuntru. Eh, dar nu poţi pricepe sărmană formă de lemn colorată-n vezi doamne ardoare ce-nseamnă culoarea de lemn. Jumătatea de afară.
hei, sculptorule, azvârle-o în ploaie! Pute a vopsea. Şi vino mai bine şi linişteşte-mi genunchii. S-au deformat de când te aştept. Te aştept. Te aştept. Te aştept. Te aştept. Te aştept. Te aştept. Te aştept.
obosit, sculptorul ia statuia, iese în stradă şi-o vinde pe un preţ de nimic. Cu banii obţinuţi, se duce în groapă.