pântecul mamei a crescut din greşeală. L-a udat bunica la rădăcină prea mult şi s-a trezit cu pântecul ei crescut în tavan. Bunicul s-a bucurat, şi-a scuturat zăpada de pe umeri şi a început să urle: Alecsandrino, ai grijă de fată, că eu mă duc cu Dumitru la cârciumă. Bunica a zâmbit blând, a luat o gură de ţuică, şi-a luat scara şi s-a urcat pe pântecul mamei, încercând s-o împingă pe duşumea. Mama dădea cu pumnii în pântec şi între gâfâituri scrijelea tavanul cu nume de bărbaţi: George. George. George.
în pragul uşii stătea Mircea, aşteptând primăvara. Lui i s-au alăturat bunica, bunicul şi unchiul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu