miercuri, 22 decembrie 2010

sonata

tată,
m-ai lăsat singură şi am crescut prea mult. Nu mai încap în romb. Mă strânge un unghi de 60 în dreptul capului. Şi mă subţiez, mă subţiez, până devin linie. Da, e adevărat. Mâinile mi se mişcă liber în spaţiul de 120. Dar picioarele? Picioarele îmi sunt ţintuite într-un unghi nesuferit de-am ajuns să port 35 la pantofi.
nu mai pot. Dacă nu vii în 5 minute să mă scoţi de aici, o să încep să ţip: tatăăăăă timp de 30 de ani. În re major. Într-o sonată de Mozart.
ce fraieră sunt. N-ai să vii niciodată. Îţi convine ţipătul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu