tabloul

am croşetat o frânghie din urzici şi mi-am făcut un ghem în jurul gâtului meu.
Mi-am luat cizmele din piele de porc, mi-am vopsit părul în roşu de boia şi am plecat pe străzi.
trecătorii răzleţi se opreau ridicând din umeri: “ih”, lăsându-i: “oh”, relaxându-se: “mmm…figurativ?!” Alţii îmi admirau instalaţia din jurul gâtului meu chicotind răutăcios între ei: “sunaţi-l pe Pictor !” Numai un grup de cerşetori mă mirosea poftind la cizmele mele cu părere de rău că nu am căţei de usturoi în lobul urechii. M-am oprit şi am râs până a început ploaia. I-am întrebat dacă vor să fie prietenii mei. “Aşa, fără usturoi? Şi acum şi fără boia? Nu avem încredere în tine.”
supărată, mi-am continuat drumul ţipând, să nu mai aud vocile stridente ale celor care vor să mă fixeze într-un cui.