Nacht si iubita lui

îmi place să trăiesc la Teba. Naht, iubitul meu e ghid la templul reginei. Mă trezeşte dis-de-dimineaţă să prindem salutul sfincşilor la intrarea în palat. Îmi vine să râd. Naht îmi ţâţâie în ureche şi mă potolesc. Mă opresc în faţa unor pietre ce cască. Sunt coarnele prietenelor mele care ne asasinează cu vizitele la cafea. Nu trece un minut şi apar Isis si Neftis, cu picioarele lor kilometrice, goale puşcă, spunându-mi în cor: “Venim mâine la şapte la tine. Regina e plecată la cosmetică şi ne-a dat liber!” Gângur ceva despre pisica bolnavă, despre femeia care trebuie să facă curat, despre…Au plecat. Ceasul a sunat de şase şi au fugit să prindă discul solar. Uf. Naht iese dintr-o gură de canal, îşi scutură nisipul de pe piele şi ne continuăm drumul. Ajungem în curte, unde pamântul ne prinde de glezne. Nu ne e teamă pentru că Luxor, uliul orb, ne ridică în aer până la albastru. În zbor deschid florile de lotus, arunc praf de piatră pe pereţi, linii, pictez pe un fond gri-bleu deschis chipul lui, cu verde şi albastru, roşu galben şi brun. Naht îl desenează pe Amam, directorul agenţiei de turism până când Luxor obosit şi speriat ne lasă în sala ofrandelor. Lumina începe să scadă. Naht mă strânge de mână şi-mi spune că la noapte, vom sări în barca preoţilor când vor trece pe lângă noi. Dau din cap emoţionată. N-am fost niciodată în sanctuar. Stăm ascunşi până la unu noaptea. Luxor, îmi strigă ceva. Nu înţeleg ce vrea. Naht îmi face semne disperate să privesc spre capătul culoarului. Şase preoţi înalţi înaintează în tăcere. Naht îmi strigă ceva. Nu înţeleg. Unu, doi, trei…Am sărit. Un preot începe să tuşească. Deschid ochii încet, dar nu văd nimic. Naht…Naht…Ah, Luxor parcă îmi striga ceva despre…Barca a coborât. Cei şase preoţi se întorc spre mine râzând:”Arăţi îngrozitor, mai bine te-ai culca!” Naht…Unu. Doi. Trei.
o lumină de lanternă mă trezeşte. Enervată, vreau să le strig ca între 14-17 lumea doarme. Mă uit mai atentă la obraznicul care vorbeşte întruna. Extraordinar. E Naht. Naht care m-a părăsit acum 4000 de ani a venit în sanctuar cu neruşinare povestind unei suedeze insipide că eu sunt regina Hatshapsut. “ Minte, e doar un ghid nenorocit de la o mare agenţie de turism care nu m-a luat de nevastă când mi-a promis!”
nu m-ar crede nimeni, aşa că, obosită, închid ochii în strigătele de admiraţie ale suedezei.